O distilerie din Munții Buzăului producea un gin premium cu botanice culese manual la 900 de metri — și îl vindea într-o sticlă care arăta ca orice altă sticlă din categorie. Fără notorietate, fără distribuție HoReCa, fără o poveste pe care s-o repete barmanii.
Bugetul de media nu ne permitea să cumpărăm notorietate. Trebuia s-o câștigăm — cu un brand construit pe ceva real și cu oamenii care pun sticla în mâna consumatorului.
Nu sărim la idei. Întâi înțelegem terenul, apoi alegem direcția, abia apoi creăm. Cinci etape, aceleași la fiecare proiect — click pe fiecare ca să vezi ce am făcut concret aici.
Teritoriul strategic a devenit altitudinea. Tot ce am construit după aceea a plecat de acolo: identitatea, forma sticlei, culorile, felul în care se toarnă și povestea pe care o spune barmanul în cele 40 de secunde cât face cocktailul.
Ce am refuzat: heritage inventat, medalii pe etichetă înainte să le câștigăm, limbaj de sommelier. Granițele au făcut teritoriul util.
Un gin premium nu se câștigă pe raft, ci în bar. Am construit un serving ritual — pahar, gheață, garnitură, două fraze — și l-am predat personal în 40 de locații. Barmanul a devenit canalul nostru de media.
Filmul de brand nu arată sticla în primele 30 de secunde. Arată muntele, mâinile care culeg, ceața de dimineață. Sticla apare la final, ca o concluzie.
90 de secunde filmate în două zile pe munte, la răsărit. Fără actori, fără voice-over. Doar sunetul locului și mâinile distilerului.